Like this:

O sa explic in randurile de mai jos de ce parearea generala, impartasita si de unii dintre atei, cum ca religia, desi falsa, e necesara societatii, chiar indispensabila, pentru moralitatea “buna” pe care o predica, e o  parere gresita. Religia nu doar ca nu e un lucru bun pentru societate, insa nu intruneste nici macar conditiile unui fapt indiferent. Din contra religia face rau si aduce deservicii societatii umane. Motivele:

1. Religia sustine si propovaduieste erori si, foarte grav,  minciuni. Acest fapt in sine e un lucru rau. Daca ne referim la erori (eroarea e un fals pe care il crezi, il sustii, fara a fi constient de falsitatea lui), gravitatea consta in tipul de gandire pe care il formeaza la copii. Un tip de gandire care ii va face sa fie naivi, potentiale victime ale sarlatanilor, neviabili in societate, expusi tuturor tipurilor de erori de gandire si lista poate continua – las pentru comentarii completarea acesteia. Dezarmati in fata realitatii, cu capacitatea slab dezvoltata de a discerne intre “bine” si “rau”, intre fantastic si real acesti copii sunt primele victime ale saraciei, ale sclaviei de orice tip, ale frustrarii, introvertirii, acestia vor constitui persoanele cele mai expuse accepatrii unor norme politice intolerante sau ilogice. (Dealtfel Biblia ne prezinta aceasta incapacitate drept o calitate. 2 argumente: 1. “fericiti cei saraci cu duhul” Matei, NT - citat din memorie; 2. Adam si Eva, inainte de caderea in pacat, in starea lor “perfecta” nu cunosteau binele si raul. Odata cu ascensiunea pe scara cunoasterii, Biblia ne spune ca au decazut din starea de “perfectiune”, au fost izgoniti, la propriu,  din rai si au devenit muritori). Raul nr. 1
Daca ne referim la minciuna (minciuna e un fals de care sustinatorul e constient si rau intentionat) cred ca e inutil sa mai aduc argumente. Va dezvolta inca din copilarie meschinaria, serpuirea pe caile usoare, nesinceritatea, caracterul ascuns si pervers, corectitudinea “la vedere”, morala de fatada. Va invata foarte repede ca minciuna e o parte integranta a religiei si a vietii, cat se poate de normala, de fireasca si de necesara. Raul nr. 2.
Aveti dreptate, cele doua sunt in contradictie, in felul acesta religiosul este toata viata lui fortat sa-si compartimenteze personalitatea. O parte sa fie credula si sa creada in erori, o parte sa minta, sa adapteze dovezi clare si sa le falsifice pentru propriul scop. Aceasta compartimentare, care atinge zona psihiatriei este deja al treilea rau.

2. Aici voi da un exemplu. Daca n-ar fi existat religie, sentimentul de intrajutorare ar fi existat cu siguranta. Atat morala cat si legaturile sociale dintre oameni sunt de cel putin 3-4 ori mai vechi decat cea mai veche forma de religie. Religia a venit si a crescut pe o moralitate existenta, nicidecum morala nu a fost generata de religie. Dealtfel sunt zeci de specii de mamifere la care exista forme sociale de intrajutorare (matusi care cresc sau alapteaza puii surorilor, masculi care au grija de pui alaturi de femele), fara ca aceste animale sa fie membrele vreunei religii. Insasi existenta lor infirma fara drept de apel afirmatia religiilor, conform carora morala este sustinuta de religie. Religia nu poate explica acest tip de comportament, in timp ce comportamentul respectiv in in acord cu teoria conform careia formele sociale si morale apar inaintea religiei. Asadar daca n-ar fi exista religie unii dintre oamenii bogati ar fi facut donatii catre societatea umana. E drept ca aceste donatii ar fi avut numai scop electoral, grandomanie sau poate compasiune pura fata de semenii mai putin avuti, insa scopul mantuirii n-ar mai fi existat. Asa ca banii nu ar fi mers catre constructia de biserici ci inspre alte scopuri. Poate unele militare, cu care nu sunt de acord. Dar cu siguranta ar fi ajuns mult mai multi bani catre zona stiintifica. Si in felul acesta, poate, boli grave azi ar fi fost deja eradicate. Nu prin post si rugaciune, nu prin imbogatirea unor sarlatani, ci prin cheltuirea unor bani in mod rational, in cercetare.